Parohia ortodoxă română Intrarea Domnului în Ierusalim din Ostia a primit binecuvântarea de constituire începând cu data de 1 ianuarie 2002, prin Gramata nr. 376/2001 (din 21 decembrie 2001) a Înaltpreasfințitului Părinte Iosif, Arhiepiscop și Mitropolit al Mitropoliei Europei Occidentale și Meridionale. Ca preot slujitor și duhovnic a fost rânduit preacucernicul părinte Gheorghe Militaru, absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă București, promoția 1994, acesta fiind hirotonit întru preot, după definitivarea studiilor de doctorat în Teologie Spirituală la Roma. Alături de dânsul va fi de acum înainte la bine și la greu preoteasa Ruxandra Petra Antoaneta, care, la rândul său, a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă – Litere (București), promoția 1997 și studiile de doctorat la Universitatea Liturgică “Sant’Anselmo” (Roma).
Tânărul paroh Gheorghe Militaru a întreprins cu toată seriozitatea demersurile pentru obținerea unui spațiu de cult necesar slujirii liturgice și catehetice, pentru românii ortodocși din Ostia. După lungi eforturi, în ziua de 26 februarie 2002, episcopul catolic, Excelența S Monseniorul Rino Fisichella – Vicar al Romei pentru Ostia, a semnat, împreună cu părintele Gheorghe Militaru și don Marcello Morlachetti, preot catolic al parohiei „Sfinții Arhangheli” din Ostia, un comodat prin care se încredințează parohiei ortodoxe române Capela „Maria Assunta” din Ostia (Via della Carlinga-Idroscalo). Bisericuța nu este mai mare de 10mX4m și este situată efectiv la 50-100m de malul stâng al râului Tibru, la gura sa de vărsare în Marea Tireniană.
Capela în care credincioșii erau nerăbdători să înceapă sfintele slujbe se găsea însă într-un stare avansată de degradare, fapt pentru care s-au impus de urgență o serie de lucrări de consolidare și igienizare. Însă primii membri ai comunității ortodoxe din Ostia, deși puțini la număr, au perceput acest locaș ca unul pentru inima lor, astfel încât, niciun efort nu putea răpune dragostea și dorința lor de a avea o bisericuță în care să se poată ruga în limba strămoșească.
Așadar, s-a purces rapid la turnarea unei fundații pentru consolidarea și înălțarea nivelului pavimentului, cu atât mai mult cu cât capela, aflându-se atât de aproape de gura de vărsare a Tibrului, se afla în pericol iminent de inundație din cauza ploilor care „umflau peste măsură” nivelului râului.
Totodată, a fost zugrăvită biserica, s-a refăcut instalația electrică și de apă potabilă și s-a instalat un boiler pentru încălzirea apei, cu precădere la botezul copiilor.
Trebuie amintit faptul că, deși lucrările de amenajare luaseră sfârșit, și totul fusese întocmai pregătit pentru oficierea serviciilor religioase, comunitatea română nu mai putea avea acces la biserică decât după orele 9.30 deoarece tocmai în zilele de duminică fusese delegat preotul catolic, capelan al Spitalului Grassi din Ostia, să slujească pentru catolicii din cartierul Idroscalo (Ostia).
Luni bune s-a muncit din greu pentru ca această bisericuță să arate, într-adevăr, ca o mireasă a lui Hristos. Când totul începea să prindă rădăcini duhovnicești și comunitatea să se adune încet-încet întru rugăciune în jurul Sfântului Altar, s-a primit o veste cutremurătoare cu numai două săptămâni înainte de sărbătoarea Floriilor, hramul parohiei din Ostia și anume, că trebuia să-și caute un alt loc pentru slujire, deoarece Vicariatul Romei decisese înființarea la Idroscalo a unei Case de Rugăciune Perpetuă, ceea ce însemna prezența a 3-4 preoți catolici care să desfășoare un stil de viață monahal – ora et labora.
Au înțeles că trebuia să își plece din nou genunchii și să-L roage pe Dumnezeu să îi ajute!
Și cu numai trei zile înaintea praznicului Floriilor din anul 2004 enoria a primit găzduire într-un spațiu din demisolul Catedralei „Regina Pacis” din Ostia. Din nou a trebuit să își suflece mânecile și să amenajeze cum se cuvine un spațiu adecvat rugăciunii și sfintelor slujbe, spațiu care până atunci era, pur și simplu, un depozit de lucruri învechite.
Însă comunitatea nu s-a bucurat nici de acest spațiu prea mult! Astfel, în ziua Sfântului Vasile cel Mare (1 ianuarie 2005), aceasta a fost anunțată că trebuie să părăsească spațiul în favoarea Asociației SCOUT din Ostia. Dar, prin puterea credinței, credincioșii aveau să experimenteze din nou faptul că Dumnezeu îți deschide o poartă și mai mare atunci când toate ușile ți se închid!
La câteva zile de la această veste, urma să înceapă Săptămâna de rugăciune pentru Unitate Creștină, și precum este tradiția, la eveniment sunt invitate diferitele confesiuni creștine prezente pe plan local pentru a se ruga împreună. Astfel, și mica, dar însuflețita comunitate ortodoxă este invitată să participe la serile de rugăciune, în cadrul uneia din cele cinci biserici catolice existente în Ostia. La două dintre acestea creștinii români fuseseră deja găzduiți pentru un timp relativ scurt, deși se făcuseră eforturi enorme!
Însă bunul Dumnezeu le-a îndrumat pașii către parohia „Stella Maris”, în cadrul căreia, după slujba de seară și după cuvântul de învățătură pe care părintele Militaru a fost rugat să-l țină în fața celor prezenți, părintele catolic, don Plinio Poncina, aflând de faptul că aceștia nu dețin un spațiu în care să slujească, îi îndeamnă să aibă curaj și încredere în Dumnezeu. Astfel, în seara de 20 ianuarie 2005, don Plinio îi propune părintelui ortodox să-i prezinte parohia, ca apoi să-i arate un spațiu pe care ar putea să-l pună la dispoziția credincioșilor români. Era vorba de fosta capelă a maicilor catolice, numeroase cu zeci de ani în urmă, acestea deservind nu doar parohia „Stella Maris”, dar și Spitalul Grassi, precum și Liceul Umanist, adiacent parohiei.
Acum, nu era decât un spațiu gol și rece, nu doar din cauza vremii, ci și a faptului că acolo nu mai intrase nimeni de foarte mult timp, nici măcar pentru a aerisi sau pentru a șterge păianjenii și praful ce acoperiseră singurul crucifix ce mai atârna într-un cui ruginit pe peretele fostului altar, văruit în verde. Don Plinio îi spuse simplu, dar cu dragoste, că dacă acest spațiu nu este ofensator pentru români (datorită stării sale de degradare), aceștia ar putea începe să slujească de îndată, chiar și în câteva zile. A doua zi, dis-de-dimineață, cu toții și-au suflecat mânecile (pentru a câta oară….?!) și au luat-o de la capăt. A fost refăcută instalația electrică, au fost înlocuite ferestrele sparte, biserica a fost zugrăvită, au fost puse două aparate de aer condiționat și a fost lustruit pavimentul din marmură multicoloră.
După două luni de muncă și sudoare, în data de 20 martie 2005, comunitatea s-a mutat în noua locație, fiind pregătită să întâmpine cum se cuvine hramul Floriilor. Mai mult, la acest hram vor primi și prima vizită arhierească, Preasfințitul Părinte Episcop Siluan (la acea vreme, episcop vicar al Mitropoliei Europei Occidentale și Meridionale), aducând binecuvântare pentru toată jertfa făcută de credincioșii din Ostia. Tot la acest praznic luminat al Floriilor, Preasfinția Sa va boteza pe Maria Alexandra (născută pe 1 aprilie 2005), primul copil al părintelui Gheorghe și al prezbiterei Ruxandra.
Chiar și astăzi creștinii români se găsesc în același locaș, având posibilitatea de a spune că, după ce au fost renovate pavimentele și zugrăvite zidurile a trei spații de cult, s-a transformat în reușită inclusiv consolidarea unei biserici spirituale, cu credincioși aleși și devotați.
Pe plan pastoral-catehetic a fost statornicită cateheza pentru copii și adulți, s-a sistematizat un Centro d’Ascolto Caritas pentru cei mai nevoiași, s-a semnat un acord cu Banco Alimentare pentru distribuirea de alimente familiilor sărace, în vreme ce doi medici s-au oferit să vină, în mod voluntar, în parohie pentru consultații, de câteva ori pe lună.
Toate aceste lucruri mărunte la prima vedere, reprezintă enorm pentru toți acei români care, lăsându-și în urmă tot ce au agonisit, părăsesc România în căutarea unei șanse și a unui viitor mai bun pentru copiii și familia lor. Pentru toți aceștia, bisericuța și comunitatea din Ostia a încercat să le fie sprijin, familie adoptivă și mamă duhovnicească întru alinarea durerilor și suferințelor lor.
Astăzi, în parohia Intrarea Domnului în Ierusalim din Ostia sunt înscrise câteva sute de credincioși, iar spațiul de cult, devenit între timp tot mai apropiat de ceea ce reprezintă o biserică ortodoxă, este pe zi ce trece tot mai neîncăpător. Copiii care s-au botezat în toți acești ani, sunt acum în prag de școală, în vreme ce necesitățile pastorale s-au dimensionat pe măsură. Pentru aceste considerente și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Iosif, Arhiepiscopul și Mitropolitul Europei Occidentale, care a venit în mijlocul parohiei în anul 2006, enoria a inițiat demersurile pentru obținerea unui teren, în vederea construirii unei biserici și a spațiilor social-culturale necesare unei parohii în adevăratul sens al cuvântului.
Acest demers a eșuat din cauze necunoscute nouă, iar noi a trebuit să ne resemnăm în fața justificării autorităților locale din Ostia că „pur și simplu nu ne pot da acest teren…..”.
Au urmat momente dificile pentru comunitatea noastră și pentru părintele nostru duhovnicesc. Să se renunțe la tot însemna să aruncăm în vânt toate sacrificiile, să mergem mai departe: cum și cu ce posibilități. După rugăciune și sfatul Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, am hotărât împreună cu membrii parohiei ”Intrarea Domnului în Ierusalim” din Ostia să achiziționăm terenul pentru viitoarea biserica parohială și pentru Centrul Social – Cultural Român de la Ostia.
Astfel s-a ajuns la un acord cu proprietarul terenului pentru achiziționarea terenului si achitarea integrală a acestuia (250000 euro) în rate, până la data de 25 septembrie 2014. Documentul notarial de Vânzare-Cumpărare a fost astfel parafat la Praznicul Bunei Vestiri – 25 martie 2013.
Concomitent s-au demarat lucrările de amenajare a terenului agricol pentru găzduirea comunității ortodoxe din Ostia și amenajarea unei structuri provizorii unde să putem sluji și desfășura activitățile catehetice, sociale si culturale specifice unei parohii din diaspora.
Nu poate exista o măsură pentru toate eforturile depuse, dar toate acestea vor rămâne mărturie peste veacuri atât în Cartea de Aur a Ctitorilor dar mai ales înaintea Bunului Dumnezeu căruia dăm slavă pentru toate și rugăm să binecuvânteze pe toți ostenitorii, ctitorii si jertfitorii noii ctitorii de la Ostia.
În acest nou locaș nădăjduim să pășim și să ne rugăm începând din luna septembrie a anului 2014.
Au trecut douăzeci ani de când părintele Gheorghe Militaru, alături de ai săi credincioși, a pornit cu credință și smerenie pe acest drum al slujirii lui Dumnezeu și al oamenilor. Au fost multe momente de încercare, dar și de bucurie, însă peste toate și întru toate s-a simțit mereu prezentă binecuvântarea lui Dumnezeu și a părinților duhovnicești care ne-au trecut pragul bisericii.
Ca încununare a devotamentului românilor ortodocși din Ostia, Dumnezeu i-a mângâiat sufletește prin darul hărăzit lor în ziua de 24 iunie 2009, moment în care, prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a Preasfințitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, le-a fost încredințată o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, care veghează și alină sufletește inimile creștinilor ortodocși români de pe aceste meleaguri.
Noul lăcaș a fost inaugurat în data de 9 noiembrie 2014 la prăznuirea Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina care a devenit protector al comunității ortodoxe din Ostia fiind înscris în analele parohiei ca al doilea hram.
Implementarea demersurilor pentru aprobarea proiectului au impus însă, alte și alte încercări pentru credincioșii Parohiei Ostia, care iată, trebuiau să anume purceadă la efectuarea sondărilor arheologice pe întreg perimetrul viitorului centru parohial și social-pastoral.
Acestea au început în primăvara anului 2015 (20 aprilie) și nu mică a fost mirarea când la numai câteva zile de la începerea acestora să “răsară” din liniștea pământului și din memoria veacurilor o serie de structuri romane (piscine, templu, apeduct), dar mai ales a unui însemnat număr de morminte (intacte), care datau din primele veacuri ale erei creștine (74 de morminte).
Toate aceste lucruri minunate din punct de vedere arheologic și spiritual au complicat însă destul de mult situația de fapt, atât economic dar și arhitectonic, deoarece a necesitat o nouă adaptare a proiectului care să nu afecteze structurile arheologice proaspăt scoase la lumină.
Mormintele care unele aveau inscripționate pe ele epigrama “IHTIS” ne-au făcut să primim putere și să dăm cinstire și prohodire celor care în mod elocvent încă din primele veacuri și-au jertfit viața pe tărâmul Romei în vremuri de grele încercări și de prigonire. Dar Dumnezeu lucrează încet și tainic, descoperind lumii minunata Sa lucrare de mântuire a neamului omenesc.
După aproape 3 ani de șantier arheologic, comisii de analiză, prospecțiuni geologice și arheologice Parohia Ostia a primit NULLA OSTA din partea autorităților competente (Soprintendenza) pentru construcția viitoarei biserici parohiale.
Ziua de 19 mai 2018 marchează un alt moment important pentru comunitatea ortodoxă din Ostia (Roma), pentru ca în această minunată sărbătoare au fost sfințite atât Altarul cât și Catapeteasma bisericii de către Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei și de Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania (Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei), împreună cu un minunat sobor de preoți și diaconi.
Aceasta sfințire a reprezentat o deosebită binecuvântare dar și o încununare a tuturor eforturilor și a jertfelniciei ostenitorilor, ctitorilor și binefăcătorilor acestei parohii.
În momentul de față suntem în așteptare aprobării definitive a Proiectului din partea Primăriei Romei și nădăjduim în mila și ajutorul lui Dumnezeu dar și al oamenilor de bună credință pentru a merge mai departe întru cele pe care le avem de împlinit.
Întru aceasta am primit mângâierea duhovnicească și mijlocirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Sfinților Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură de Aur), a Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina și a Sfinții Mucenici Cuvioși din Mănăstirea Sfântului Atanasie cel Mare (Valea Hozevei), ale căror sfinte moaște au fost dăruite Parohiei Ostia de către Preasfințitul Părinte Episcop Siluan.
Toți acești sfinți mijlocesc înaintea lui Dumnezeu și ne sunt mângâietori în urcușul duhovnicesc dar și întru edificarea viitorului locaș de cult în care să sălășluiască Dumnezeul Celui Viu.
Au trecut douăzeci ani de când părintele Gheorghe Militaru a pornit cu credință și smerenie pe acest drum al slujirii lui Dumnezeu și al oamenilor. Au fost multe momente de încercare, dar și de bucurie, însă peste toate și întru toate, a fost prezentă și lucrătoare binecuvântarea lui Dumnezeu și a părinților duhovnicești care ne-au trecut pragul bisericii.
Și pentru toate aceste nu putem decât să spunem cu smerenie și dragoste: Slavă lui Dumnezeu pentru toate!